Mai
închid uneori ochii încercând să retrăiesc ziua în care l-am văzut
întâia oară, să-mi amintesc ce am mâncat în dimineaţa aia, dacă am băut
ceai şi nu cafea, încerc să-mi explic ce căutam acolo şi ce paşi am
făcut de am ajuns chiar atunci în locul ăla… într-un fel cred că toată
viaţa mea mă pregătise pentru asta, de parcă n-aş fi decât un personaj
fără voinţă la cheremul unui autor sinistru, încercând în zadar să-mi
aduc aminte pe unde m-a purtat peniţa sa cu doar cateva capitolele din
urmă. Dar imaginea lui în mintea mea vine ca o furtună, dă peste cap tot
ce am ridicat, ca un val imens spulberând orice castel de nisip care-i
stă in cale, şi toată truda mea se împrăştie violent în neant. Disting
forme şi culori, imagini se succed cu viteza luminii, sunete vin unul
peste altul şi cuvinte se întretaie, dar obosită sfârşesc de fiecare
dată prin a mă da bătută. Nu am reuşit să-mi amintesc nimic nici până
astăzi, nu mai ştiu dacă era luni, miercuri sau joi, dacă era soarele
sau lună pe cer, dar cred că era iarnă… Trebuie să fi fost iarnă, iarna
vieţii mele, o iarnă lungă, căci îmi era frig şi eram atât de îngheţată,
sufletul îmi era încremenit încât nici eu nu-mi mai ştiam de când nu
mai simţisem ceva. Ştiu doar că mi-am oprit privirea şi inima şi lumea
din jur şi poate că m-am îndrăgostit chiar atunci pe loc. Trebuie să-mi
fi intrat în suflet atât de simplu, pe nesimţite, în veşnicia aceea
dintre clipa în care mi s-a oprit respiraţia şi prima gură de aer care
mi-a invadat din nou plămânii.
Acolo,în
brațele lui mă regăsesc de fiecare dată,în brațele lui mă ascund, mă
descopăr, mă iert, mă iubesc și mă pierd.În brațele lui mă simt plăcută,
frumoasă, iubită, răsfățată, protejată și înțeleasă.În brațele lui
adorm, în brațele lui plâng, în brațele lui pic, cu ajutorul lui mă
ridic, împreună este cuvântul meu preferat.Așa este când te
îndrăgostești, savurezi iubirea ca un om lacom, ți se taie respirația,
nu te saturi de atâta dragoste, te simți liber, te simți legat, te simți
norocos, te simți împlinit.
Când iubești n-ai nevoie de prea
multe cuvinte dar amintește-ți că deși vă veți certa, ea va încerca
să-ți vorbească, să-ți explice, să te facă să uiți, să nu te superi
pentru nimicuri. Să nu îi întorci spatele, să nu o alungi, să o strângi
în brațe, să îi arăți că împreună puteți rezolva orice. De ce stai tu pe o parte, ea pe cealaltă? Luați-vă în brațe, este atâta dragoste și căldură la mijloc!
